Pericolul de la porțile UE. Expert: Când pandemia va trece, vom vedea că am uitat de grupurile teroriste, care sunt din nou puternice

Distribuie acest articol:

Vorbim despre noul normal afectat de pandemie, dar uităm repede că lumea înseamnă și ceilalți. Nordul Africii este încă o rană deschisă și ce se întâmplă acolo provoacă efecte și în Europa. Cu toate acestea, suntem prea puțin atenți la zonele aflate la distanță mare. Spunem în continuare prea ușor: asta nu este problema mea și trecem mai departe. Dar acolo, teroriștii se regrupează și diferite state își duc războaiele prin interpuși. Este doar o chestiune de timp până când rezultatele acestor acțiuni vor ajunge și la noi.

Este suficient să ne uităm la harta Africii de Nord ca să înţelegem cât de importantă este această regiune pentru stabilitatea şi securitatea Europei. Milioane de oameni trăiesc pe celălalt mal al Mării Mediterane, adică în vecinătatea continentului nostru. Sunt puţin peste 200 de kilometri între coasta tunisiană şi cea italiană, iar între Maroc şi Spania sunt doar 15 kilometri. Zona a fost colonizată, iar această amprentă a schimbat cultura de acolo, care este mai apropiată de cea sud-europeană decât de cea africană. Cu toate acestea, încă acordăm prea puţină atenţie Africii de Nord.

Koert Debeuf, redactorul-șef al publicației EUobserver și unul dintre finii cunoscători ai lumii arabe din zilele noastre, a discutat despre aceste probleme într-un interviu acordat emisiunii „Pașaport diplomatic”.

Pandemia și teroarea din partea statului. Cazul Egiptului

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Propunerea mea pentru astăzi este să discutăm despre Africa de Nord, despre întreaga regiune, pentru că pandemia de COVID-19 a lovit puternic și acea regiune, dar trebuie să ne amintim că acolo sunt războaie în derulare și de asemenea, economii mai puțin funcționale. Poate această nouă situație să ducă la alte tipuri de mișcări în regiune?

Koert Debeuf, redactor-șef EUobserver: Este o întrebare foarte bună. Ce văd în general este că oamenii – și din cauza Primăverii Arabe – nu au încredere în guvernele lor deloc. Și pentru că nu mai au încredere în guverne, nu sunt dispuși să urmeze multe dintre măsurile pe care guvernul vrea să le ia.

Ca să îți dau un exemplu, în Cairo, în zonele bogate, oamenii respectă măsurile și păstrează distanța. Când mergi în cartierele mai sărace, cele care au fost lăsate în urmă mult timp, oamenii refuză să se supună măsurilor și unul dintre motive este că nu mai au încredere în guvern, dar, de asemenea, nu este nici poliție acolo ca să le impună aceste reguli. Asta înseamnă fără îndoială că vom vedea o creștere a cazurilor de coronavirus în zonele mai sărace din aceste țări din întregul nord al Africii.

A doua problemă este faptul că sistemul de sănătate a fost lipsit de investiții de mult timp și deja spitalele sunt pline, deși vârful pandemiei nu a fost încă atins. Cazurile cresc și în același timp vedem că spitatele sunt pline și nu mai pot avea grijă de noii veniți. Deci, dacă această situație devine cu adevărat dramatică, atunci acest lucru poate duce la noi mișcări, noi rupturi la nivelul guvernului din partea oamenilor. Vor duce acestea la noi revoluții? Este ceva greu de spus acum.

Egiptul este cea mai importantă ţară din nordul Africii şi, din păcate, şi cea mai lovită de prezenţa coronavirusului. Spitalele de acolo nu mai fac faţă numărului mare de bolnavi, dar principala preocupare a preşedintelui Abdel Sisi rămâne propria imagine. Aşa că arestează şi mai des jurnalişti, dar şi cetăţeni care postează pe internet comentarii negative la adresa lui.

Cristina CileacuCunoașteți foarte bine Egiptul, pot să spun că este principalul centru al atenției, în mod obișnuit, iar acolo oamenii erau deja făcuți să tacă de președintele Sisi, din motive diverse, mai ales cele care îl atacau pe el mai mult sau mai puțin direct. Cu această pandemie, s-a schimbat situația? A profitat de faptul că oamenii trebuie să stea în case și să nu iasă afară, ca să se răzbune pe oponenții săi?

Koert Debeuf: Absolut. Nu sunt sigur că pandemia era motivul, dar este cu siguranță e un fapt că în ultimele săptămâni, mai mulți jurnaliști, bloggeri, oameni cu influență pe rețelele sociale au fost arestați și au fost acuzați că sunt membri ai organizațiilor teroriste, că destabilizează statul și așa mai departe, toate aceste acuzații ridicole pentru oameni care doar trimit niște mesaje pe Twitter sau Facebook. Chiar și redactorul-șef al Mada Masr, cel mai independent ziar din Egipt, a fost arestată, dar a urmat un val de proteste și apoi a fost eliberată. Acum câteva zile a reapărut un alt jurnalist care dispăruse de 10 zile. Deci această teroare din partea statului continuă și se intensifică pe măsură ce vorbim.

În Libia se desfășoară un conflict internațional prin interpuși

Situaţia din Libia a ajuns să fie la fel de complicată precum cea din Siria. Şi aici se bate toată lumea cu toată lumea. O tabără, în spatele guvernului oficial recunoscut de Naţiunile Unite, cealaltă susţine un general din fosta armată a lui Muammar Gaddafi. Doar că alianţele internaţionale sunt puţin diferite faţă de cele din Orientul Mijlociu, iar interesul strategic este Marea Mediterană.

Cristina CileacuSă luăm fiecare țară pe rând și să începem cu cel mai grav exemplu, Libia, pentru că avem un război în derulare acolo. Guvernul luptă cu forțele conduse de generalul Khalifa Haftar, dar pe de altă parte, fiecare are propriii lui susținători, iar principalii sunt Egipt și Turcia și mai nou, Rusia. Se întrevede vreun câștigător, dacă luăm în calcul toate acestea?

Koert Debeuf: Până acum câteva luni, ne-am fi gândit că Haftar avea „mâna câștigătoare”, deci generalul din partea de est a țării. Dar a intervenit Turcia, care a spus: vom susține guvernul recunoscut de Națiunile Unite, condus de Sarraj (n.r. Fayez al-Sarraj), ceea ce complică lucrurile. Apoi, toate părțile au adăugat câte ceva. Deși, de exemplu, francezii, egiptenii, Emiratele Arabe Unite, care sunt deja acolo susținându-l pe Haftar, au fost ajutați și de Rusia, care a adus 800 de mercenari, un număr destul de mare, dar turcii și-au dublat efortul, au adus miliții siriene în Libia și în acest moment asta devine un conflict internațional prin interpuși, la o scară la care eu nu cred că poate câștiga cineva.

Dar una dintre întrebările, care poate nu este importantă, este: dacă vedem conflicte în toată lumea, în ultimii 50 de ani, când trece o țară de la război, la pace? De obicei, acel moment apare atunci când ambele părți își dau seama că nu mai au cum să câștige războiul.

Până acum, în tabăra lui Haftar, el credea că încă mai poate câștiga războiul. Dar cred că acest lucru se schimbă acum. Pierde susținerea, pierde teren și realizează asta și îl duce la o nouă situație în care discuțiile despre pace vor fi din nou posibile.

Cristina CileacuDar credeți că în cazul acestui conflict, ați menționat câteva țări, conduse de Egipt, care îl susțin pe Haftar, dar Egiptul a creat ceva numit Alianța anti-Turcia în regiunea Mediteranei, pentru că Turcia vrea să își impună prezența în regiune. Credeți că acesta va fi un nou tip de război sau o escaladare a situației prezente?

Koert Debeuf: Din 2013, când președintele egiptean Mohamed Morsi, reprezentantul Frăției Musulmane, a fost înlăturat de la conducere în Egipt și a fost foarte susținut de Erdogan, în Turcia, vedem două tabere în Orientul Mijlociu și asta se întâmplă de 7 ani.

O tabără, pe care aș numi-o tabăra revoluționară, care crede în Primăvara Arabă, dar ca revoluția să islamizeze și mai mult societatea într-un fel sau altul. În tabăra aceasta avem Frăția Musulmană, peste tot, și în Libia, dar mai ales în Egipt, îl avem pe Erdogan, din Turcia, avem Qatar, Hamas, în Palestina, dar și Iran, care se află de aceeași parte.

Cealată tabără este împotriva a orice înseamnă revoluționar. Ei vor să păstreze starea de fapt actuală, vor puterea militară, vor stabilitate. Aici, principala țară este Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egiptul și cumva, este și Rusia de partea lor, deci am văzut conflictele dintre aceste state, mai mult sau mai puțin în Siria, îl vedem acum în deplinătatea forței în Libia și aceste două tabere deja devin mai divizate și mai polarizate, lucru care este periculos pentru stabilitatea întregii regiuni.

Periculos: Țările din Europa țin cu tabere diferite în Libia

De aproape 20 de ani, lumea se concentrează pe combaterea terorismului din Afganistan, Irak, Siria şi Yemen. Extremismul din Africa de Nord pare cumva lăsat pe locul doi şi nu ar trebui, mai ales că Europa a avut de suferit de pe urma atacurilor provocate de jihadişti nord-africani.

Cristina CileacuUnde vedeți prezența Uniunii Europene în acest caz, pentru că de regulă ajută cu mulți bani, în cazul Mali ajută și cu trupe, dar are cum să facă mai mult Uniunea Europeană în aceste cazuri?

Koert Debeuf: În mod categoric Uniunea Europeană poate face mai mult și ar trebui să facă mai mult. Una dintre marile probleme ale Uniunii Europene este faptul că este divizată. De exemplu, în cazul Libiei este foarte clar că Franța îl susține pe Haftar, în timp ce Italia este de partea lui Sarraj. Și nu există nicio poziție oficială a Uniunii Europene, în afară de faptul că susțin poziția Națiunilor Unite. Dar o politică reală a UE nu s-a derulat, pentru că sunt aceste diviziuni.

Vedem, de asemenea, că în ciuda politicii UE față de, să spunem, Egipt, avem politici de vecinătate cu UE, bani europeni, deci și condiții, dar majorității statelor europene nu le pasă despre aceste lucruri deloc, pentru că pot să vândă arme Egiptului fără niciun fel de condiții.

Europa este divizată și în mod sigur, în regiune, arată slăbiciune.

De exemplu, ce ar putea face UE în Libia, cred că în primul rând să fim toți uniți, iar în al doilea rând să avem trupe acolo, un fel de forțe de menținere a păcii, pentru că în Libia este un război civil îngrozitor și poți opri asta, cred că în primul rând printr-o intervenție, dar și cu un proces politic de pace în același timp. Germania a preluat rolul de lider, ceea ce este bine, pentru că Germania are o poziție independentă în această bătălie între diferiți membri ai Uniunii Europene. Dar ar trebui să combinăm aceste două lucruri. Doar să trimitem bărci, cum a fost operațiunea Guerini, care oprea traficul de arme, este o idee nebunească, în ideea în care armele, o parte din arme veneau pe mare, din Turcia, în timp ce cealaltă tabără era înarmată terestru de Arabia Saudită și Egipt. Deci această operațiune era ceva împotriva Turciei. Doar că acum Turcia a făcut un pod aerian și aduce arme pe calea aerului. Deci Europa are câteva acțiuni care de fapt au doar scopul să oprească migrația. Și având această idee și această politică în minte, nu vei rezolva niciodată un conflict precum cel libian.

Nordul Africii, punct strategic și pentru SUA

Cristina CileacuCe spuneți despre SUA, pentru că intenția declarată a SUA a fost să trimită personal militar pentru pregătire în Tunisia, drept răspuns pentru Rusia, care a trimis avioane în Libia. Credeți că, dacă luăm și situația actuală din Statele Unite, cu tot ceea ce vedem acum la știri, se vor implica într-un alt conflict, într-o altă parte din lume?

Koert Debeuf: Ar putea, dar nu cred că va fi Libia. Au avut un ambasador ucis în Libia, ceea ce a fost un subiect foarte sensibil în timpul campaniei electorale, pe care președintele Trump l-a folosit cât a putut de mult împotriva contracandidatei sale, Hillary Clinton. Deci, dacă ar avea câțiva miliari în Tunisia nu înseamnă mare lucru. Ce au făcut în Siria era mult mai important, dar s-au retras, apoi au revenit, și-au pierdut credibilitatea în Siria. Dacă ar fi implicați într-un război, lucru care nu cred că se va întâmpla, singurul lucru pentru care ar face asta ar fi ca Trump să realizeze că ar fi singura metodă prin care ar readuce oamenii împreună. Dacă ar fi vreo implicare în război, va fi mai degrabă pentru motive interne decât pentru motive internaționale sau legate de pace.

Al-Qaida și ISIS se luptă între ele pentru dominație în Sahel

Sahel înseamnă statele africane din zona sub-sahariană. Această regiune este noul front deschis împotriva terorismului. Al-Qaida şi ISIS sunt încă prezenţe puternice în zonă şi în ultimii ani au colaborat pentru a teroriza populaţia. Pandemia de Covid-19 le-a diminuat resursele şi acum se luptă între ele pentru dominaţie.

Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la regiunea Sahel, am remarcat că în vremea pandemiei, al-Qaida a început să se lupte cu Daesh (ISIS). Ce înseamnă acest lucru pentru oamenii din regiune?

Koert Debeuf: Daesh și Al-Qaeda s-au luptat unii cu alții de la început. Desigur, Daesh s-a format din al-Qaida, dar apoi au fost diferențe, pentru că Abu Musab al-Zarqawi, primul lider al Daesh, și Ayman al-Zawahiri, de la al-Qaida, sau Osama bin Laden au crezut că este prea extremist. Așa că s-au bătut pentru această supremație jihadistă peste tot pe unde au fost.

Problema, bineînțeles, mai ales în regiunea Sahel este că acum este secetă uriașă, este foameteinvazie de lăcuste dinspre Etiopia spre vest, apoi a venit și pandemia și deci, cu toate aceste elemente, sărăcia și haosul care sunt greu de controlat, iar acest tip de situații haotice sunt ideale pentru organizații precum Daesh și al-Qaida să revină la suprafață. Deja vedem asta în Siria și Irak, unde se reorganizează, vedem asta în Libia de când sunt acolo, într-un număr mai mic, cam 600 de oameni, dar și mai la sud, unde Sahel a devenit un fel de autostradă uriașă pentru trafic de persoane, de arme și droguri și cât timp aceste conflicte vor fi acolo, în principal în Libia, aceste granițe sunt pur și simplu non-existente și este deci o situație ideală precum grupuri ca Daesh, Boko Haram, al-Qaida etc. să se plimbe în voie și să terorizeze și mai mult Africa subsahariană și Sahara și Africa de Nord, în același timp.

Efectul pandemiei asupra jihadiștilor

Cristina Cileacu: Dar credeți, din moment ce ați menționat că ISIS se regrupează în estul Siriei sau în zone din Irak, credeți că atunci când lumea revine la noul normal, cum spunem acum, vom vedea un nou tip de terorism, să așteptăm mai multe atacuri în viitor?

Koert Debeuf: Pentru că suntem atât de concentrați pe coronavirus, nu vedem că sunt atacuri Daesh în Siria, în Irak, chiar și în Asia aceste atacuri continuă. Cred că în ultimele câteva săptămâni au fost cam 50 de atacuri din partea Daesh, în vestul Asiei și în Asia Centrală. Deci aceste lucruri se întâmplă deja. Sunt acolo, sunt deja periculoase, regruparea teroriștilor este acolo și la un moment dat, vor reveni și în vest, fără dubiu.

Problema este că suntem atât de concentrați pe problemele noastre acum – și este normal -, dar uităm ce se întâmplă acolo și când momentul pandemiei va fi spre final, ne vom trezi și vom vedea că am uitat de noile și reînnoitele grupuri teroriste, care sunt din nou puternice.

Am avertizat asupra acestui lucru deja cu luni în urmă, cu ani în urmă, deci un lucru pe care putem să-l facem este să aducem înapoi propriii noștri luptători de acolo, soțiile și copiii lor. Guvernele nu vor să facă asta din cauze politice, înțeleg, dar dacă nu facem asta, dacă îi lăsăm pe acești oameni acolo, vor scăpa din închisori, lucru pe care l-au făcut deja, și vor deveni o nouă amenințare globală și exact asta se întâmplă acum.